Agricultură

Publicat de PER pe: 25 November 2010 la 15:57 • Comentariile sunt oprite la acest articol

AGRICULTURA ȘI DEZVOLTAREA DURABILĂ
Pornind de la adevărul incontestabil că agricultura este o îndeletnicire milenară, cu acumulări de cunoștințe vaste și variate care au condus la asigurarea hranei populației Terrei, este firesc să fie considerată ca vitală pentru existența,
bunăstarea și liniștea socială a viitorului omenirii.

Este oare acesta realitatea zilelor noastre? Fără îndoială, progresele obținute de știință agricolă sunt evidente, dar nu suficiente pentru a dezvoltă în viitor o agricultură durabilă și performanța, capabilă să contracareze marile provocări globale determinate de schimbările climatice, să asigure siguranța și securitatea alimentară pentru o populație care tinde să ajungă la 9 miliarde de locuitori în anul 2050, populație din ce în ce mai exigentă față de „hrana cea de
toate zilele”.

În multe țări unde se înțelege rolul și imporțanta științelor agricole și agriculturii acest domeniu este considerat vital și i se acordă importanța meritată. SUA, China, Brazilia, India, Japonia, Noua Zeelanda susțin, prin performanțele obținute, această afirmație. În Uniunea Europeană (UE) Franța, Germania, Olanda, Danemarca sunt țări cu realizări remarcabile în agricultură, iar Politica Agricolă Comună a UE este în continua perfecționare și adaptare la condițiile caracteristice noilor etape de dezvoltare.

Majoritatea țărilor din Uniunea Europeană practică o agricultură performantă dar slab adaptată marilor provocări determinate de schimbările climatice globale, creșterea temperaturii, diminuarea resurselor de apa, sporirea conținutului de bioxid de carbon în atmosferă, extinderea deșertificării, reducerea suprafețelor forestiere, extinderea eroziunii și slăbirea fertilității terenurilor agricole ca urmare a pierderilor de sol și a exportului de elemente nutritive de către recolte, dispariția multor specii de plante și animale.

Diferența dintre agricultura practicată în prezent și cea care trebuie practicata în contextul noilor provocări este semnificativă. O analiză integratoare a cunoștințelor acumulate până în prezent, deși necesară, nu este simplu de realizat, pentru că această analiza trebuie să cuprindă nu numai aspectele economice, ci ea trebuie cofruntată cu realitățile ecologice, din ce în ce mai diversificate la nivel regional și global. Cele două domenii pornesc de la premise contrarii.

Lester Brown, remarcabil analist al problemelor dezvoltării societății contemporane, fondatorul Institutului de Veghe Mondială (World Watch Institute,1974) și al Institutului de îndeosebi a celor de irigare a culturilor agricole. Un exemplu elocvent îl reprezintă mănoasa Câmpie a Mesopotamiei, grânarul Babilonului, acum un imens deșert cu soluri sărăturate.

Au trecut 38 de ani de la celebra Conferinţă a Naţiunilor Unite de la Stockholm privind Mediul şi Umanitatea (1972,) când a fost declanşat semnalul de alarmă: „Avem un singur Pământ şi trebuie să-l protejăm!”
Pe baza acumulării de cunoaştere, elita mondială a înţeles că unica soluţie viabilă pentru dezvoltarea viitoare a societăţii umane şi pentru menţinerea unui mediu sănătos este dezvoltarea durabilă, a cărei esenţă constă în utilizarea preponderentă a surselor de energie şi materii prime regenerabile, într-o măsură şi într-un ritm care să permită refacerea lor, sustenabilitatea eco-economică și continuitatea omenirii.

Fiind profund implicat în agricultură, mă voi referi la câteva aspecte ale realităţii de astăzi din acest domeniu, aspecte favorabile precum şi deficienţe îngrijorătoare pentru o dezvoltare durabilă, în intenţia de a contribui la orientarea
strategică a acţiunilor prezente şi viitoare.