Scandalul din Justiție este departe de a se termina. Pe de-o parte este DNA, cu dosare grele, ce fac deliciul presei interne si internationale, incat ai zice că in Romania se duce cea mai mare lupta anti-coruptie, iar pe altă parte, sunt cei cu dosare, suspectați că ar fi incalcat legea, care ies, la randul lor cu picanterii impotriva DNA, a procurorilor si/sau a judecatorilor.
Am militat mereu pentru o Justiție corectă in Romania, iar in acest sens cred că lupta anti-coruptie este foarte importanta cat timp nu se fac abuzuri in realizarea dosarelor. Cu toate acestea, daca ne uitam in gura comunicatorilor PSD-Alde, s-ar putea spune că toti cei care sunt cercetați penal, sunt in realitate ușă de biserică. Oricat ai intelege prezumția de nevinovăție, nu ai cum să nu te intrebi:
Oare chiar toți sunt nevinovați? Nu a furat nimeni in țara asta?
Cred că România ar fi fost departe dacă nu ar fi existat o cârdășie intre clasa politică, cei care astăzi „strigă” impotriva Justiției, și cei care s-au perindat la butoanele Justitiei, de-alungul timpului, la care se adauga, indiscutabil, complicitatea unei parti a Serviciilor din țara noastră. Ca dovada stau chiar inregistrarile publicate de familia Cosma care, dincolo de ne/confirmarea autenticității acestora, se intelege tainurea voită a acestor „probe”, intrucat personajele cercetare nu au devoalat aceste informatii in momentul in care au intrat in posesia lor, cu ani in urmă. Să pastrezi informatii atat de valoroase și să le scoti doar cand esti tras la raspunde pentru faptele tale, insamna că esti un las vinovat, care o joacă strategic, sperand ca isi poate negocia libertatea.
Intreb deci, incă o data, cat de departe ar fi fost Romania dacă nu s-ar fi facut aceste intelegeri de culise si ar fi existat o JUSTITIE CORECTA ?